Parenting_in_echipa

Parenting în echipă: cooperare și compromis

Orice părinte știe cât de dificil este să crești un copil. Desigur, în cazul familiilor monoparentale provocarea este și mai mare. O mamă singură va trebui să fie extrem de inventivă pentru a reuși să facă față provocărilor logistice, emoționale și financiare.

Părinții care își cresc copiii alături de parteneri au însă și ei parte de nenumărate provocări. Una dintre cele mai mari probleme este abilitatea fiecăruia de a accepta punctul de vedere și abordarea celuilalt părinte.

Părinții se confruntă zilnic cu nevoia de a lua decizii din cele mai variate. De la decizii simple privind îmbrăcămintea și până la decizii importante precum alegerea grădiniței sau școlii, viața împreună cu un copil oferă părinților multe ocazii de a-și pune la încercare relația.

Este normal ca uneori părinții să nu fie de acord cu anumite aspecte legate de educația copiilor. Până la urmă, vorbim despre două persoane care au fost crescute diferit și care au învățat de la părinți cu abordări diferite ce înseamnă să crești și să educi un copil. Și, deși este evident că rezolvarea stă în găsirea unei soluții de compromis, multe cupluri nu reușesc să găsească această soluție. Motivul este simplu: înainte de a găsi o soluție cu care ambii părinți să fie mulțumiți, trebuie ca fiecare dintre ei să se simtă înțeles. Pentru aceasta este nevoie ca cei doi să discute și să încerce să răspundă la întrebări precum: ,,De ce suntem amândoi supărați?”, ”De ce este această problemă atât de dificilă?” sau „De ce soluția propusă de tine mi se pare greșită?”.

Răspunzând la aceste întrebări, cei doi parteneri vor putea să își explice punctul de vedere, să înțeleagă punctul de vedere al partenerului și să decidă împreună cu acesta care ar putea fi soluția de compromis. De multe ori, dacă discuția decurge corect, dacă ea nu are la bază reproșuri, resentimente sau dorința de dominare a unuia dintre parteneri, atunci ea va duce foarte repede la o soluție. Uneori această soluție va implica un compromis din partea fiecărui partener iar alteori unul dintre parteneri va renunța la propunerea sa în favoarea soluției oferite de partenerul său.

Astfel de discuții se pot purta atunci când deciziile nu trebuie luate pe moment. Dacă vorbim, însă, despre situații care necesită o rezolvare rapidă, următoarele reguli vă pot ajuta pentru a reducere tensiunile din cuplu:

  1. Stabiliți în prealabil reguli privind disciplinarea copiilor. Unele cupluri decid să nu își pedepsească copiii. Alte cupluri aleg time-out-ul sau privarea de anumite jucării pentru o perioadă de timp. Indiferent care este metoda pe care decideți să o abordați, este foarte important să stabiliți între patru ochi modalitatea de disciplinare pe care o alegeți și anumite reguli pe care să le respectați (de exemplu: ,,vom trimite copilul în camera sa iar după câteva minute, unul dintre noi va merge să discute cu el”, ,,nu îi vom interzice copilului să se joace cu o anumită jucărie mai mult de 2 zile” sau ,,doar atunci când explicațiile nu funcționează îl vom trimite pe copil în camera sa”).
  2. Împărțiți domeniile în care copilul are nevoie de ajutor în funcție de preocupările și pasiunile părinților. Unul dintre părinți se poate ocupa de regulile de la masă în timp ce celălalt părinte poate prelua regulile care privesc interacțiunea cu ceilalți copii. Astfel, fiecare părinte va lua mai multe decizii în domeniul care este mai important pentru el, lăsându-i celuilalt părinte mai multă libertate în alte domenii. Un exemplu foarte des întâlnit este familia în care tatăl se ocupă de activitățile sportive iar mama de activitățile intelectuale în care este implicat copilul.
  3. Susțineți-vă partenerul. Atunci când partenerul dumneavoastră ia o decizie cu care nu sunteți de acord, încercați să nu începeți o ceartă de față cu copilul. Susțineți-vă partenerul pe moment iar, mai târziu, când sunteți între patru ochi, discutați cum puteți aborda pe viitor probleme asemănătoare astfel încât amândoi să fiți mulțumiți. Acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să purtați niciodată discuții în contradictoriu de față cu copiii. Astfel de discuții sunt utile însă doar în situația în care rezolvarea lor are loc tot de  față cu cel mic, deoarece astfel copiii învață să rezolve conflicte într-un mod civilizat. Este însă de preferat ca discuțiile în contradictoriu să nu fie centrate pe aspecte care îl privesc în mod direct pe copil.
  4. Arătați-i copilului că îi înțelegeți sentimentele fără a minimiza decizia partenerului. Atunci când partenerul dumneavoastră îi refuză ceva, fie că este vorba despre o felie de tort sau o ieșire la film cu prietenii, copilul dumneavoastră va accepta mai ușor decizia dacă îi arătați că îl înțelegeți și dacă îi validați sentimentele. Pentru a-l înțelege este suficient de cele mai multe ori să vă puneți în locul lui. Folosiți replici precum ,,Știu că este greu pentru tine să nu poți ieși în oraș. Înțeleg că acest lucru te întristează foarte tare mai ales pentru că vor fi prezenți toți prietenii tăi.”. Astfel de intervenții vă vor ajuta să vă conectați cu copilul și îl vor liniști suficient de mult încât să poată asculta motivele care au dus la decizia respectivă. La fel ca și adulții, și copiii simt nevoia să fie ascultați și înțeleși, mai ales de părinții lor. Chiar și atunci când considerați că partenerul a luat o decizie prea dură, este important să îl susțineți, urmând să discutați între patru ochi metode mai bune de a aborda situații similare pe viitor. O felie de tort dată pe ascuns ,,când nu ne vede tati” sugerează copilului că poate obține ce vrea dacă știe către ce părinte să se îndrepte.

Toate aceste sfaturi au la bază o idee simplă: nu există nicio relație în care partenerii să fie mereu de acord. Diferențele între parteneri pot fi considerate puncte tari ale relației și nu slăbiciuni însă doar în situația în care ele sunt recunoscute ca atare.

Lecția cea mai importantă pe care noi, părinții, trebuie să o învățăm este că o dublă perspectivă asupra unui lucru poate fi benefică atât pentru noi cât și pentru copil, care astfel învață să rămână deschis la soluții alternative și înțelege că diversitatea este bună și frumoasă. Secretul stă în modul în care abordăm noi înșine această diversitate.

Sursa imagine: www.pixabay.com

 

Bibliografie:

Andrew G. Marshall, I Love You But You Always Put Me Last, Macmillan, 2013

http://strongermarriage.org/married/parenting-requires-team-effort

https://www.empoweringparents.com/article/when-parents-disagree-10-ways-to-parent-as-a-team/

 

O părere la “Parenting în echipă: cooperare și compromis

  1. Pingback: Implicarea taților în creșterea copiilor - Ambio

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *